joi, 22 septembrie 2011

Hardcore "Moldovinesc" : a doua parte

În dimineaţa de 15 august de Sf. Marie la ora 6 am făcut la toată lumea trezirea iar dupa o înviorare în izvorul de lângă cabană am pornit spre Podragu pentru a servi acolo pe marginea lacului Podragu micul dejun.
Chiar dacă toate indicatoarele ziceau că până în Podragu se face 2 ore noi am reuşit să facem o oră şi un sfert.
La începutul urcării am ţinut un moment de reculegere la o piatră funerară ridicata in cinstea unui mare montanier căzut din neatenţie în apropiere de cabana Turnurile.
Pe traseu am întâlnit rămăşiţele unui elicopter care am aflat că a fost doborat de o rafală de vant cam prin anii 80. Ca peste tot conaţionalii noştri rromi au avut atâta putere să vină din Victoria şi să „împrumute” tot ce a fost fier şi tablă pentru a vinde la fier vechi. Singurul lucru ce a rămas este motorul. Vă întrebati ce căuta elicoperul acolo, ei bine am aflat şi noi de la cabanier că pe vremuri s-a dorit polularea lacului Podragu cu păstrăv iar sarcina acestui elicopter era să aducă peste în lac. Soarta i-a fost curmată de acea rafală de vânt care l-a aruncat la pământ.


Ajunşi pe malul lacului am servit bine meritatul mic-dejun ca orice domni şi doamne la ora 8 iar după aprovizionarea cu apă de la izvor am pornit spre creastă.

De la cabana Podragu, în 45 minute am ajuns pe creastă în Şaua Podragului iar în decurs de 4 ore am urmat marcajul dungă roşie pe creastă până la poalele Vf. Viştea. În toată parcurgerea crestei în diferite ferestre am avut ocazia să stăm cu capul în nori şi să observăm cu ce viteză se deplasează aceştia.
Niciodată nu mi-am putut imagina cât de repede se pot deplasa norii acolo la acea altitudine. Un fenomen pe care în oraş nici nu-l bagi în seamă.


Mare ne-a fost uimirea să vedem pe acele meleaguri foarte multe stâne de oi. Nici nu-i de mirare la ce iarbă grasă se afla acolo şi apele din izvoare. Am aflat cu stupoare că majoritatea oilor care sunt la cea altitudine nu sunt oi de lapte. Ici colo cate un miel.


Am avut parte de compania multor drumeţi veniţi din diferite colţuri ale ţării dornici de a ajunge pe acoperişul României.
Ajunşi la poalele celui de-al treilea vârf din România am făcut o pauză de 10 minute unde ne-am tras sufletul, ne-am hidratat şi ne-am facut curaj în a urca destul de greu potecile stâncoase ale masivului.


După 40 de minute am ajuns în varf unde din păcate ne-a întâmpinat o cruce a unui neamţ care din spusele cabanierilor s-a abătut de la traseu pentru a culege flori de colţ. Natura l-a pedepsit trimiţându-l în prapastie. Mulţi spun dar puţin înţeleg sau aud. Există o zicală pe munte care zice aşa: “Respectă muntele şi el te va respecta.” Aşa zişi turişti nu bagă de seamă această zicală şi păţesc cum au păţit-o mulţi.
Revenind la drumeţia noastră am ajuns în Vf. Viştea un vârf cu o altitudine de 2527 m.Un indicator ne arată direcţia spre maiestuosul Moldoveanu şi timpul de cc. 15 minute.


Dacă nu aţi avut până acuma adrenalina eu vă asigur că din acest moment totul se rezumă la atenţie şi la ochi cât mai deschişi. Dacă creasta pe care am facut-o până la Viştea a fost o potecă lină şi lată, drumul între vârfurile Viştea şi Moldoveanu îl parcurgi chiar pe tăişul crestei.

Cu puţină forţă în braţe şi atenţie am traversat şi Strunga Viştei şi în final am ajuns la porţile maretului Vf. Moldoveanu.

Cucerirea Vârfului Modoveanu am făcut-o împreună cu Miki şi Radu la ora 16:00.

Vârful a fost cât se poate de primitor, ne-a lăsat să savurăm o gură de apă pe coama sa şi dintr-o dată s-a învolburat aducând în jurul său o puzderie de nori. Norocul nostru a fost că nu erau nori de ploaie dar am fost nevoiţi să ne luăm pe noi polarele deoarece s-a lăsat un vant şi un frig de zici ca erai în septembrie. Nu a trebuit să aşteptăm mult deoarece curenţii de aer au alungat norii iar soarele mare şi calduros ne-a zambit iar. După o tură de poze şi filmări 360 de grade am zis că ar fi cazul să o luăm din loc pentru că doream să ajungem cu bine la cabană şi bineînţeles să lăsăm loc şi la alţii.



Am avut ocazia să întâlnim un domn care era de 5 zile pe creastă şi avea de gând să o facă în totalitatea.
La întoarcere ne-a fost un pic mai uşor pentru că tot ce am urcat, acuma coboram. Un lucru e cert pentru cei care vor să meargă pe vârf este recomandat să aibă măcar o pereche de încălţăminte cu talpă cu aderenţă. Nu ne-a fost mirarea să vedem şi aşa zişii pantofari îmbrăcaţi ca ieşiţi pe bulevard, dorind să cucerească şi ei Moldoveanu. Mare e grădina ta Doamne şi chiar cu porţile deschise mulţi îi sar gardul.


Am avut mare noroc să facem drumul înapoi pe lumină să vedem mai în detaliu vârfurile cele mai importante de pe această creastă. Am se le enumăr în ordinea Vf. Viştea – Şaua Podragului : Şaua Ozanei(2515m), Vf.Ucişoara (2418 m), Vf. Ucea Mare(2434 m), Vf. Corabia(2406 m), Vf.Tărâţa(2414 m), Vf. Podragu(2462 m), Şaua Podragu (2307 m).


Pentru că am avut mai mult timp la întoarcere am încercat să găsim flori de colţ pentru a-i fotografia. Floarea de colţ este o plantă ocrotită de lege dar cum la noi legile nu se respectă, foarte rar reuşeşti să o întâlneşti. Pentru cei care nu se pot abţine şi doresc să o rupă un singur sfat le dau, încercaţi să rupeţi numai tulpina şi să lăsaţi rădacina în pământ, altfel nu o să mai aveţi ce vedea următoarea data. Din păcate nu am avut prilejul de a fotografia decât Stînjenei mici de munte.



Am ajuns şi la cabana Podragu unde ne-am tras sufletul şi am continuat drumul spre cabana Turnurile.



Cu ultimele puteri am ajuns la cabana Turnurile unde cabanierul domnul Nelu ne-a aşteptat cu o tocană de miel şi mamaligă făcute la ceaun. A fost din partea casei deoarece era Sf. Maria şi a zis să fie ceva mai special pentru toţi cei de la cabană.

După ce am savurat fiecare câte o farfurie mare de mâncare am reuşit să facem câte un duş rapid la izvor şi ne-am băgat în sacii de dormit pentru a ne odihnii picioarele şi întreg corpul.
A doua zi aveam de gând să coborâm în oraşul Victoria, dar fiind atât de fumos şi de plăcut acolo sus am hotărât să mai stăm o zi şi să ne bucurăm de frumuseţile ce erau în jurul nostru.


În cele din urmă a sosit şi ziua când a trebuit sa coborâm. Dimineaţa zilei de 17 august ne înştiinţa că vom avea parte de o zi frumoasă iar după ce ne-am luat la revedere de la domnul Nelu şi amicul său Oli, am pornit coborârea spre orasul Victoria. Pe drum am avut o experienţă mai neplăcută în sensul ca la traversarea pente un pârâu m-am dezechilibrat si am cazut. Cu o sperietură zdravănă m-am ridicat şi am continuat. Chiar nu vroiam să cobor cu Salvamontul din Fagaraş.Dar ca să fie aşa cireaşa pe tort ţin să vă anunţ că ne-am întâlnit pe traseul de coborâre cu doi agenţi de la poliţie care aveau de gând să urce până sus la cabane îmbrăcaţi de servici şi pantofi de vară în picioare. Agentul Ceaşcă în patrulă pe Moldoveanu.


Şi mai parchează şi pe tot drumul. Doamne feri să lase loc şi pentru alţii.
Spre surprinderea noastră întreaga coborâre am făcut-o în 4,3-5 ore fără să ne dăm seama şi fără aşa de multe opriri. În cele din urmă am ajuns şi în gara din Ucea iar spre surprinderea noastră am avut un noroc aşa de mare că am prins şi un tren spre Sibiu. Ajunşi în Sibiu am aflat cu stupoare că singurele trenuri spre Arad sunt la ora 4 şi 5 dimineaţa iar noi eram în gară la ora 3 după-masa. Am facut o sedinţă de grup şi am hotărât să mergem în Timişoara şi de acolo să prindem ultimul tren spre Arad.
Am avut ghinionul să avem ca şi tren până în Timişoara o săgeată albastră. Nu înţeleg de ce acele trenuri sunt puse pe distanţe aşa de mari. Pe lângă faptul că nu ai unde să-ţi pui ditamai rucsacii mai stai şi pe scaunele alea ca în tramvai.
Monotonia ne-a fost tulburată într-una din gările apropiate Sibiului de tineri cercetasi care au umplut întreg vagonul.


Mare ne-a fost uimirea să vedem un baieţel de maxim 10 ani purtând în spate ditamai rucsacul. Foarte disciplinaţi şi cuminţi aceşti mici cercetaşi.


Intrând în vorbă cu ei am aflat că au fost la o întrunire naţională a cercetaşilor. În gara din Vinţu de Jos s-au dat civilizat jos din tren fiecare cu rucsacul lui în spinare. Erau asemenea unui batalion de melci cu casa în spate. M-am bucurat să văd că există tineri aspiranţi în cunoaşterea de munte, de activităţi în aer liber.



Am ajuns într-un final în Timişoara la ora 23:00 iar de aici am luat trenul către zgomotosul Arad.




Ca un review al acestei excursii :

Arad – Sibiu :tren – 6 ore
Sibiu – Ucea : tren – 2 ore
Ucea – Victoria : stopul – 30 minute
Oraş Victoria – Cabana Turnurile :Triunghi Roşu – 9 ore
Cabana Turnurile – Vf. Moldoveanu (şi retur):Triunghi roşu + Banda Roşie – 9 ore
Cabana Turnurile – Oraş Victoria :Triunghi Roşu – 4,5-5 ore
Oraş Victoria – Sibiu :tren – 2 ore
Sibiu – Timişoara Nord : tren – 6 ore
Timişoara Nord – Arad : tren 1si1/4 ore

Am avut parte spre norocul nostru de o vreme extraordinară cu mult soare şi vânt ce te mai răcorea din când în când. Am ştiut toţi trei ce echipament să avem la noi şi nu am pus nici mai mult nici mai puţin, concluzie că l-am folosit pe tot.
Mancarea a fost destul de bună(acuma ce să te aştepţi la supă la plic şi fulgi de cartofi cu şunca din conservă). Am dat dovadă toţi trei că putem să facem traseele, chit că nu am avut un antrenament deosebit, singurul lucru pe care l-am făcut a fost să avem grijă pe unde călcăm şi unde punem mâna.
Sper că pe viitor ne vom întoarce tot în aceeaşi formaţie şi vom face trasee mai lungi şi poate o dată şi o dată vom reuşi să facem toată creasta la fel ca acel domn.
Mi-am demonstrat mie cât şi la alţii că dacă îmi pun ceva în cap reuşesc să îl fac. Miki mi-a demonstrat că poate şi că nu îi este frica să se aventureze într-o excursie mai dificilă.Iar bunul meu prieten Radu mi-a demonstrat că poate fii un bun tovarăş de excursii şi un om pe care te poti baza când ai dificultăţi.
Poate că o dată o să avem ocazia să mergem mai sus de 2544 m şi să spunem „O făcurăm şi pe asta!


Vă mulţumesc mult Miki, Radu şi domnului Nelu de la cabana Turnurile.





Puteţi să vizualizaţi cu ajutorul acestui link întregul traseu de la cabana Turnurile - Podragu - creasta -          Vf.Viştea - Vf. Moldoveanu

Mai jos aveţi şi două filmuleţe cu ce am reuşit să filmez sus pe Vf. Moldoveanu în momentele când au venit norii.










 

5 comentarii:

Shinobi spunea...

Frumoasa tura, superbe peisaje. Multumesc.

Radu spunea...

Multumesc Shinobi

Vali Popas spunea...

Frumoase amintiri.Cabana Turnuri a fost initial un adapost si loc de odihna pt.cei care urcau cu provizii pt.cabana Podragu.Aici se schimbau magarusii pt.asaltul final.Felicitari tuturor pt.tura facuta.Drumetii faine in continuare.

Radu spunea...

Da. Am aflat si eu ulterior de cabana Turnurile ca era loc de odihna.Dar sa stii Vali ca Turnurile ii cu mult mai curata decat Podragu. In podragu paturile toate is pline de pureci si paduchi iar in Turnurile cearceafurile au fost spuma.
Mersi frumos pentru urari

Vali Popas spunea...

O remarca prietenesca; ref.timpul parcurs intre cab.Turnuri si Podragu.Cand poteca de vara este aceeasi cu poteca de iarna,pe indicator se trece timpul pe care il realizeaza un turist cu o conditie fizica buna pe timp de iarna.Poteci insorite si drumetii cat mai multe.